Primit la redactie: „Amprenta unui om” de Vasiluta Gheorghe

 

 

De ziua sa si la cei 82 de ani,

Domnului Profesor Petrica Popescu, Stramba Jiu

E timpul cand se aprind ciorchine de cirese,

Si prin livada stele cad, indepartand furtuna,

in cuiburi canta primavara in alba ei camase,

Si-n radacini de floare cu setea ei fantana.

Se urca-n ramuri seva iubirii infinite,

Vapai ascunse-n suflet. E ziua unui OM,

A unei fiinte dragi, profesor si parinte,

Cand soarele isi soarbe lumina din ATOM.

Ramaneti tanar Domn Profesor, incoronat in pace,

Chiar daca anii se-n siruie pe fir,

La pomul bun, omida nu se-ntoarce

Si nici tulpina nu se frange sub pala de zefir.

Ati invatat atatea generati si pe mama,

Cu frunze dulci iubire sa ne poarte ,

Pe semen chiar dusman ( de ti-e) sa-i vindeci rana

Si indemn ati dat “oricaror” catre carte.

Nu ati lasat sa treaca zorii secatuiti de soapte,

I-ati pus in grai si-n limba noastra pura,

Ne-ati invatat atatea prin caracter si fapte,

Si Imnul tarii noastre la ora de romana.

Din catalog si acum ne mai strigati,

Cand ne intalnim saptamanal in grupa noastra mica,

Cu acelasi glas duios mereu ne-mbarbatati

Ca un viteaz pe val de mare, cand stanca il despica.

Va regasiti cu dor, respect si stima,

Cu cei ce ieri v-au fost elevi, azi colonei,

Profesori, doctori, competitori de firma,

Le strangeti mana parinteste si va mandriti cu ei.

Sunteti batranul intelept ascuns de fiu,

Cand peste sat porunca se abate,

Din fir de nisip pe mal de rau

Cu dumneavoastra-n frunte, impletituri vom face

si punte peste noapte..

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *