Monografia Localităţii Turceni (partea a 3-a) – clima

Capitolul precedent: Asezare geografica

  1. Clima Localităţii Turceni

Teritoriul localităţii fiind situat în partea de sud-vest a ţării noastre, localitatea se încadrează în zona climatului sud-vestic, specific unităţilor deluroase. Datorită poziţiei sale, se află sub influenţa centrilor balici din Marea Mediterană şi Marea Adriatică, iar, ca urmare a acestui fapt, în cea mai mare parte a anului predomină mase de aer sudic, sud-vestic şi vestic, care îşi au originea în anticiclonul Azorelor. Analizând temperatura medie anuală a acestei zone, se constată că valorile medii anuale depăşesc 10oC, iar uneori chiar 11oC (1968), având o temperatură medie a lunii ianuarie de -2oC, iar temperatura medie a lunii iulie fiind de 22oC. Sunt şi ani în care temperatura depăşeşte valoarea medie, cum a fost în anul 2012, când temperatura în luna iulie a ajuns la 39oC. Din compararea valorilor temperaturii medii lunare se constată că timp de 5 luni pe an, mai-septembrie, temperatura depăşeşte 15oC, de asemenea se observă o creştere progresivă a temperaturii din ianuarie (-2,5oC) până în iulie (21,5oC), scăzând apoi până în decembrie (0,11oC).

În ceea ce priveşte anotimpurile, se constată că 3 luni pe an – decembrie, ianuarie, februarie – temperatura medie coboară sub 0oC. Vara, încălzirea este accentuată, temperaturile medii depăşind 20oC în lunile iulie şi august . Toamna se produce un fenomen interesant, temperatura medie a lunii octombrie depăşeşte uneori pe cea a lunii aprilie cu 1-2oC, fapt ce arată că toamna este lungă. Studiind temperatura zilnică anuală, se constată că 300 zile pe an domină temperatura pozitivă, iar în 65 de zile se întâlnesc temperaturi negative. Mergând cu analiza mai în amănunt, constatăm că iarna propriu-zisă nu începe (în medie) mai devreme de 15 decembrie şi nu durează peste data de 18 februarie. Temperaturile pozitive medii zilnice însumate se ridică la 3800oC, iar cele negative de abia ajung la -115oC

După analiza temperaturilor minime se poate constata că cele mai timpurii îngheţuri se pot produce la 23 septembrie, iar cele mai târzii la 20 mai. Data medie a apariţiei îngheţului este până la 20 octombrie, iar dispariţia medie a îngheţului se produce la 13 aprilie, dar sunt şi desprimăvăreli timpurii, când îngheţul dispare chiar la începutul decadei a treia a lunii martie.

Intervalul posibil fără îngheţ este de 190 de zile, practic este mult mai mare, în unii ani depăşind chiar 280 de zile.

Inversiunile de temperaturi favorizează apariţia mai timpurie a îngheţurilor şi a brumei, fenomene nefavorabile pentru culturile de zarzavaturi şi legume, fapt ce impune luarea de măsuri speciale pentru protecţia acestor culturi. Acest fenomen a condus la faptul că în ultimii ani au apărut solariile de diferite dimensiuni pentru protecţia acestor culturi. Precipitaţiile medii ce cad în această zonă sunt în ,,jur de 600-700ml anual, având două maxime în căderea lor“.

Climatul regiunii în care se găseşte teritoriul localităţii noastre se caracterizează prin mari variaţii în ceea ce priveşte repartiţia precipitaţiilor, atât în cursul anului, cât şi de la an la an. Acest fenomen a dat naştere la unii ani secetoşi, aşa cum s-a întâmplat în anii 1910, 1927, 1945 şi chiar în bună parte şi în anul 2012, când precipitaţiile în luna iulie au fost foarte puţine, iar plantele au avut de suferit.

Maximul pluviometric anual se înregistrează în luna mai, continuând şi în luna iunie şi un al doilea maximum, mai redus, în octombrie-noiembrie. În restul lunilor, cantitatea de precipitaţii oscilează între 40-60mm. Luna februarie este luna cu cele mai puţine precipitaţii. În mod normal, în cursul unui an, se înregistrează în medie 111,2 zile cu precipitaţii. La începutul primăverii, în luna martie, excedentul de umiditate este mai scăzut, situaţie care uneori se extinde şi în luna aprilie. În lunile mai şi iunie se înregistrează, de obicei, un excedent de umiditate ce aduce uneori prejudicii culturilor agricole. În acest timp, ploile prezintă un caracter local, căzând sub formă de averse. În timpul verii, mare parte a ploilor au un caracter torenţial, ceea ce face ca infiltrarea apei în sol să se facă mai greu şi să facă activă eroziunea de suprafaţă.

O formă specială de precipitaţii sunt zăpezile ,,care cad în medie în a doua parte a lunii noiembrie, sunt însă şi ani când nu se înregistrează zăpadă decât în luna decembrie şi durează până la sfârşitul lunii martie“. Stratul efectiv de zăpadă, care să acopere suficient solul, nu se înregistrează în medie decât din a doua decadă a lunii decembrie şi durează până în prima decadă a lunii martie. În ultimii ani, se constată o alternanţă a căderilor nu prea abundente de zăpadă, cu perioade destul de lungi în care cad ploi iarna. O excepţie a făcut-o iarna anului 2011-2012, când stratul de zăpadă a atins, şi pe unele locuri chiar a depăşit grosimea de 1metru. Când se produce răcirea bruscă a temperaturii, ultimele picături de apă se transformă în ploi şi chiciură. Alt fenomen meteorologic ce există în zonă este ceaţa, ce uneori umple văile Jiului şi Jilţului în straturi foarte groase. (Va urma)

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *